Toate definitiile
ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.
ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor].
étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenența la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23).
ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus)
*étnic, -ă adj. (vgr. ethnikós). La vechiĭ autorĭ bisericeștĭ, păgîn. Relativ la rasă, național: influențe etnice, nume etnic.