Toate definitiile

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.

EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.

epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).

epítrop (-pi-trop) s. m., pl. epítropi

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.

epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.

epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).