Toate definitiile

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL s. v. patrafir.

*epitrahíl, V. patrahir.

patrahír n., pl. e (ngr. patrahili, mgr. epitrahtlion, vgr. epitrahélion, d. ept, pe, și tráhelos, ceafă: vsl. ĭepitrahilĭ și petrahilŭ, rus. epitrahilĭ). O insignă a preutuluĭ [!] ortodox cînd oficiază. (Consistă dintr´o bandă brodată, lată de vre-o 40 c.m. și pe care preutu șĭ-o atîrnă pe pept [!]). Vechĭ și petrahíl, -ír, patrahil. Vest și patrafir. Ca neol. și epitrahil. V. căcĭulă.