Toate definitiile

EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.

EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comiţial, (reg.) năbă-dăios, stropşit.

EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique].

EPILÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus)

*epiléptic, -ă adj. (vgr. epileptikós). De epilepsie: convulsiunĭ epileptice. Fig. Furios, dezordonat: gesturĭ epileptice. Subst. Bolnav de epilepsie.

epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; adj. f., s. f. epiléptică, pl. epiléptice