Toate definitiile

EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. – Din fr. épigénèse.

EPIGENÉZĂ s. (GEOGR., GEOL.) supraimpunere.

EPIGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Concepție evoluționistă care arată că în cursul dezvoltării embrionare au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt cuprinse. [< fr. épigenèse, cf. gr. epi – după, genesis – naștere].

EPIGENÉZĂ s. f. concepție evoluționistă care, în opoziție cu preformismul, susține că, în cursul dezvoltării embrionare, au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundar. (< fr. épigenèse)

epigenéză s. f., g.-d. art. epigenézei