Toate definitiile

EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP s. (BOT.) exocarp, pieliţă. (~ al unui fruct.)

EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct].

EPICÁRP s. n. pieliță care învelește fructul unei plante. (< fr. épicarpe)

epicárp (pieliță a fructului) s. n., pl. epicárpuri