Toate definitiile

ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

ENUMERÁ vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare)

*enúmer, a -á v. tr. (lat. e-número, -áre). Număr unu cîte unu. Expun, spun pe rînd, înșir: enumeră-mĭ candidațiĭ.

!enumerá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 enúmeră; conj. prez. 3 să enúmere; ger. enumerấnd