Toate definitiile

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].

ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

ENTUZIÁSM s. ardoare, avânt, clan, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervenţă, fervoare, patos, (rar) ardenţă, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereţii.)

entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme

ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

*entusiázm n., pl. e și urĭ (vgr. enthusiasmós, inspirațiune divină, d. theós, zeŭ). Mare bucurie și însuflețire: toțĭ primiră cu entusiazm declarațiunea de războĭ. Mare admirațiune: eleviĭ aŭ în general entusiazm pentru profesorĭ. – Și -ziazm (după fr.).