Toate definitiile

ENTROPIE, entropii, s. f. 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice, care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile. 2. Mărime fundamentală în teoria informației, care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. 3. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare al unui sistem. – Din fr. entropie.

ENTROPÍE s.f. 1. (Fiz.) Mărime termodinamică de stare care reflectă ireversibilitatea proceselor fizice macroscopice. 2. (Telec.) Cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis. ♦ Stare prin care toate simbolurile unei secvențe comunicate au o probabilitate egală de a fi transmise potrivit teoriei informației. ◊ Entropie estetică = stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului. [Gen. -iei. / < fr. entropie, gr. entropia].

ENTROPÍE s. f. 1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem. ◊ măsură care indică gradul de organizare a unui sistem. 2. (în teoria informației) grad de incertitudine, măsurat în biți, legat de mesajele pe care le emite o sursă. (< fr. entropie)

entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art. entropíei; pl. entropíi, art. entropíile