Toate definitiile

ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.

ENCLÍZĂ s. v. postpunere.

ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare].

ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație)

enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze