Toate definitiile
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
ENCEFÁL s. v. creier.
ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].
ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)
ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)
*encefál și (maĭ bine) encéfal n., pl. e (vgr. egképhalos d. én, în, și kephalé, cap). Anat. Creĭer.
ENCEFÁL s. v. creier.
ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].
ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)
ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)