Toate definitiile

EMBLÉMĂ, embleme, s. f. Obiect, imagine care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee. ♦ Simbol; figură alegorică. – Din fr. emblème, lat. emblema.

EMBLÉMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. v. blazon.

EMBLÉMĂ s.f. Obiect, imagine care simbolizează o anumită idee; figură simbolică. ♦ Simbol; figură alegorică. [Var. emblem s.n. / < fr. emblème, it. emblema, cf. gr. emblema – ceea ce este inserat undeva].

EMBLÉMĂ s. f. 1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice. ◊ mozaic încastrat în pereții sălilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee. ◊ figură alegorică; simbol. (< fr. emblème, lat., gr. emblema)

*emblémă f., pl. e (vgr. ém-blema, ceĭa ce se pune în ăuntru [!], ornament de geme. V. pro-blemă). Figură simbolică, simbol: cocoșu e emblema vegheriĭ. Atribut, insignă: sceptru e emblema suveranitățiĭ.

emblémă s. f., g.-d. art. emblémei; pl. embléme