Toate definitiile

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)

embaticár, -ă s. (d. embatic). Care plătește embatic.

embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári