Toate definitiile
DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.
DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.
DÓZĂ s. (rar) porţie, (înv.) tuţie. (O ~ de medica-mente.)
DÓZĂ1 s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].
DOZĂ2 s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].
dóză (dóze), s. f. – Cantitate determinată dintr-o substanță. Fr. dose. – Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.
DÓZĂ1 s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)
DÓZĂ2 s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
dóză f., pl. e (vgr. dósis, acțiunea de a da; fr. dose). Cantitate anumită de medicamente luate într’o singură dată: doză de chinină. Fig. Cantitate morală: doză de curaj.
dóză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze
DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.
DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporţiona. (A ~ substanţele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanţa. (A-şi ~ efectele.)
DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].
DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)
* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.
dozá (a ~) vb., ind. prez. 3 dozeáză