Toate definitiile

DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.

dovlecél m., pl. eĭ. Vest. Un fel de dovleac lungăreț mic care, înainte de a se coace, se mănîncă fert orĭ prăjit și umplut cu carne tocată. – În est. bostănel și dulma.

dovlecél (do-vle-) s. m., pl. dovlecéi, art. dovlecéii