Toate definitiile

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.

DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.

A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se nelinişti

domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li.

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.

domolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 să domoleáscă