Toate definitiile

DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).

DOBÂNDĂ s. v. camătă.

DOBÂNDĂ s. v. avantaj, beneficiu, câştig, folos, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, profit.

Dobândă ≠ pagubă, pierdere

dobî́ndă f., pl. zĭ (d. dobîndesc; vsl. dobytĭ, dobîndă, victorie; dobytiĭe, cîștig. V. dobitoc și izbîndă). Vechĭ. Izbîndă, victorie. Pradă de războĭ. Azĭ. Folos, interes, procent: dobîndă de 5 lei la sută. Oaste în dobîndă saŭ de strînsură, odinioară, oaste de voluntarĭ fără plată în opoz. cu lefegiĭ (V. husar). A da cu dobîndă, a depune banĭ cu interes. – În Olt. pl. -inzĭ.

dobấndă s. f., g.-d. art. dobấnzii; pl. dobấnzi