Toate definitiile

DISPÚNERE, dispuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. – V. dispune.

DISPÚNERE s. v. alcătuire.

DISPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].

dispúnere s. f., g.-d. art. dispúnerii; pl. dispúneri