Toate definitiile

DEZGHEȚÁ, dezghéț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEŢÁ vb. a (se) dezmorţi. (Să mă ~ puţin la gura sobei.)

A (se) dezgheţa ≠ a îngheţa

A se dezgheţa ≠ a îngheţa

2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.

dezghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheáță; conj. prez. 3 să dezghéțe