Toate definitiile
DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
DETRÍTUS s. v. tartru.
DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)
detrítus (de-tri-) s. n.
DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.
DETRÍTUS s. v. tartru.
DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămășiță a unei substanțe supuse acțiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].
DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus)