Toate definitiile

DETAȘÁ, detașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta. 3. Refl. A ieși în evidență, a se evidenția. – Din fr. détacher.

DETAŞÁ vb. 1. v. despărţi. 2. a se distanţa. (Se ~ pe parcurs de ceilalţi concurenţi.)

A detaşa ≠ a ataşa

DETAȘÁ vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupă, o unitate militară dintr-o armată pentru a-i da o misiune specială. II. refl. (Sport) A ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. détacher].

DETAȘÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II). 2. a (se) transfera temporar. II. refl. 1. (sport) a ieși în evidență; a se distanța, a întrece categoric. 2. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situație, de o preocupare. (< fr. détacher)

*detașéz, a -á v. tr. (fr. dé-tacher, a despărți, compus ca și at-tacher, a atașa; it. at-taccare, dis-taccare. V. atac). Dezlipesc, desprind, despart: a detașa un escadron dintr’un regiment.

detașá (a ~) vb., ind. prez. 3 detașeáză, 1 pl. detașắm; conj. prez. 3 să detașéze; ger. detașấnd