Toate definitiile

DESCLEIÁ, descleiéz, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des¹- + clei.

DESCLEIÁ vb. (TEXT.) a dezancola. (A ~ o ţesătură.)

A (se) descleia ≠ a (se) încleia, a (se) lipi

descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.

descleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiáză, 1 pl. descleiém; conj. prez. 3 să descleiéze; ger. descleínd