Toate definitiile
DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
DEGEŢÉL s. 1. degetuţ. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degeţel roşu v. digitală.
!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii (DOOM2, 2005)
DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
DEGEŢÉL s. 1. degetuţ. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degeţel roşu v. digitală.
degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.
!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii