XEROFÓB ~ă (~i, ~e) biol. Care nu poate trăi în regiuni secetoase. /xero- + -fob

XEROFÓRM s.n. Substanţă medicamentoasă care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, întrebuinţată ca antibiotic (intestinal). – Din fr. xéroforme.

XEROFÓRM ~uri n. Substanţă medicamentoasă sub formă de pulbere galbenă, folosită ca antibiotic. /<fr. xéroforme

XEROFTALMÍE, xeroftalmii, s.f. (Med.) Xeroză. – Din fr. xérophtalmie.

XEROGÉL, xerogeluri, s.n. Material obţinut prin uscarea gelurilor. – Din fr. xérogel, germ. Xerogel, engl. xerogel.

XEROGRÁF ~e n. Aparat folosit în xerografie. /<it. xerografo

XEROGRAFÍE, xerografii, s.f. Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini şi documente şi bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. – Din germ. Xerographie, fr. xérographie.

XEROGRAFÍE f. poligr. Procedeu tipografic folosit pentru a reproduce unele imagini şi documente prin intermediul unui strat de material sensibil la lumină. [G.-D. xero-grafiei] /<germ. Xerographie

XEROMÓRF, -Ă, xeromorfi, -e, adj. (Bot.; despre unele plante) Adaptat la secetă. – Din germ. xeromorph.

XEROMORFÍSM s.n. Totalitatea particularităţilor legate de rezistenţa la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme.

XEROMORFÍSM n. Fenomen de modificare a structurii şi funcţiilor specifice întâlnite la plantele care trăiesc în medii aride, sărace în apă. /<fr. xéromorphisme

XÉROX, xeroxuri, s.n. Aparat de reprodus şi de multiplicat, bazat pe xerografie. – Denumire comercială.

XÉROX ~uri n. Aparat folosit la reproducerea imaginilor şi documentelor prin procedeul xerografiei. /<engl. xerox

XEROXÁ, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. – Din xerox.

A XEROX//Á ~éz tranz. (documente, imagini etc.) A multiplica cu ajutorul xeroxului. /Din xerox

XEROXÁRE, xeroxări, s.f. Acţiunea de a xeroxa şi rezultatul ei. – V. xeroxa.

XEROXÁT, -Ă, xeroxaţi, -te, adj. Care a fost multiplicat cu ajutorul xeroxului. – V. xeroxa.

XERÓZĂ, xeroze, s.f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea şi contractarea conjunctivei, prin dispariţia secreţiei lacrimale şi opacifierea corneii, care, în unele cazuri, devine albă; xeroftalmie. – Din fr. xérose.

XERÓZ//Ă ~e f. Boală de ochi caracterizată prin uscarea şi retracţia conjunctivei, prin dispariţia secreţiei lacrimale şi opacifierea corneei. /<fr. xérose

XIFOÍD, xifoide, s.n. Cartilaj de forma unui vârf de sabie, care termină osul stern. – Din fr. xiphoïde.

XIFOÍD, -Ă, xifoizi, -de, adj. Care este asemănător unei spade; în formă de spadă. (din fr. xiphoïde)

XIFOÍ//D ~dă (~zi, ~de) Care este asemănător unei spade; în formă de spadă. /<fr. xiphoïde

XILÁN, xilani, s.m. Polizaharidă care se găseşte în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.

XILÉM s.n. (Bot.) Ţesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. – Din fr. xylème, germ. Xylem.

XILÉN, xileni, s.m. Hidrocarbură lichidă care se găseşte în gudronul de huilă sau în unele fracţiuni de ţiţei şi care se întrebuinţează ca solvent în industria lacurilor, a coloranţilor, a cauciucului etc. – Din fr. xylène.

XILÉN ~i n. Hidrocarbură lichidă care se conţine în gudronul de huilă şi se foloseşte ca materie primă în industria coloranţilor şi ca solvent în industria lacurilor şi a cauciucului. /<fr. xyléne, germ. Xylan

XILIDÍNĂ, xilidine, s.f. (Chim.) Amină obţinută din xilen folosită la fabricarea unor coloranţi. – Din fr. xylidine.

XILOFÁG, -Ă, xilofagi, -ge, adj. (Despre unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn, care roade lemnul. – Din fr. xylophage.

XILOFÁ//G ~ gă (~gi, ~ge) şi substantival (despre unele insecte) Care se hrăneşte cu lemn, săpând în el galerii (reprezentanţi: ca-rii). /<fr. xylophage

XILOFÓN, xilofoane, s.n. Instrument muzical de percuţie, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează şi emit sunete când sunt lovite cu nişte ciocănele de lemn, de stcilă sau de metal. – Din fr. xylophone.