X s.m. invar. A douăzeci şi noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă, care redă pe cs (la începutul cuvintelor sau în cuvinte ca „explozie“, „expoziţie“ etc.) sau pe gz (în cuvinte ca „exemplu“, „examen“ etc.). ♦ Simbol matematic pentru numărul 10 în sistemul roman de scriere a numerelor. ♦ (Fiz.; în sintagma) Radiaţie (sau raze) X = radiaţie de natură electromagnetică de mică lungime de undă, care impresionează (2) placa fotografică. [Pr.: ics].

XANTELÁSMA s.f. (Med.) Pete galbene care apar mai ales pe pleoape. (din fr. xanthélasma)

XANTELÁSMA f. med. Pete galbene care apar mai ales pe pleoape. /<fr. xanthélasma

XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine.

XANTÍNĂ s.f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. (din fr. xanthine)

XANTÍNĂ f. Substanţă organică azotoasă care se găseşte în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. /< fr. xanthine

XANTINURÍE, xantinurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă de xantină în urină, cantitate de xantină prezentă în urină. – Din fr. xanthinurie.

XANTÍPĂ s.f. (Depr.) Femeie rea şi cicălitoare. (din n. pr. Xantipa)

XANTÍPĂ f. depr. Femeie rea şi cicălitoare. /Din Xantipa n. pr.

XANTOCÍT, xantocite, s.n. (Biol.) Celulă (1) care conţine pigment galben. – Din fr. xanthocyte.

XANTOCÍT ~e n. biol. Celulă care conţine pigment galben. /<fr. xanthocyte

XANTOCROMÁTIC, -Ă, xantocromatici, -ce, adj. (Med.) Colorat în galben. – Din fr. xanthochromatique.

XANTOCROMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de xantocromie; propriu xantocromiei. /<fr. xanthochromatique

XANTOCROMÍE s.f. (Med.) Coloraţie în galben până la maro a serului sângelui. – Din germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie.

XANTOCROMÍ//E ~i f. Colorare în galben a unor leziuni de tegumente sau a unor lichide organice. /<germ. Xanthochromie, fr. xanthochromie

XANTODERMÍE, xantodermii, s.f. (Med.) Coloraţie galbenă a pielii. – Din fr. xanthodermie.

XANTOFÍLĂ s.f. Pigment care se găseşte în plante, alături de clorofilă şi de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roşcat. – Din fr. xanthophylle.

XANTOFÍL//Ă ~e f. Pigment galben care se găseşte în plante alături de clorofilă şi de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roşcat. [G.-D. xantofilei] /<fr. xanthophille

XANTÓM, xantoame, s.n. Tumoare galbenă (sau roşcată) pe piele, nepericuloasă. – Din germ. Xanthom, fr. xanthome.

XANTOMATÓZĂ, xantomatoze, s.f. Boală provocată de tulburarea metabolismului, caracterizată prin creşterea colesterolului în sânge şi prin acumularea acestuia în piele sau în diverse organe sub forma unor noduli galbeni-portocalii. – Din fr. xanthomatose.

XANTOMATÓZ//Ă ~e f. Boală caracterizată prin creşterea colesterolului în sânge şi prin acumularea acestuia în piele sau în diverse organe, sub forma unor noduli galbeni-portoca-lii. /<fr. xanthomatose

XANTOPSÍE, xantopsii, s.f. Tulburare a vederii care face ca bolnavul să vadă toate lucrurile într-o culoare galbenă. – Din fr. xanthopsie.

XENÍE, xenii, s.f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia.

XENÍSM ~e n. Cuvânt străin împrumutat de o limbă, fără a-l fi adaptat la propriul sistem. /<fr. xénisme

XENOCRAŢÍE, xenocraţii s.f. (Rar) Conducere de către reprezentanţii unei etnii străine dintr-o ţară. (din gr. xenokrátia)

XENOCRAŢÍ//E ~i n. rar Conducere de către reprezentanţii unei etnii străine dintr-o ţară. /<gr. xenokrátia

XENOFÍL, -Ă, xenofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care nutreşte simpatie faţă de străini sau faţă de cea ce este străin. – Din fr. xénophile.

XENOFÍL ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care manifestă atracţie exa-gerată pentru tot ce este străin. /< fr. xénophile

XENOFILÍE s.f. Simpatie faţă de tot ceea ce este străin. – Din fr. xénophilie.

XENOFILÍE f. Dragoste (exagerată) faţă de tot ce este străin. [G.-D. xenofiliei] /<fr. xénophilie