Ultimele cuvinte cautate: lagună urzicătură ruginare
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne.

EGLINDISÍ, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo.

EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – Cf. lat. ego, după idolatru.

EGOTÍSM s. n. Atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane. – Din fr. égotisme.

EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste.

EGRENÁ, egrenéz, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener.

EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena.V. egrena.




EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. égrena.

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos.

EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.

EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir.

EH interj. Exclamație care exprimă diverse sentimente: dispreț, resemnare, dezamăgire, necaz etc. – Onomatopee.

EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea dela [!] o idee la alta. – Onomatopee.

EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique.

EIDETÍSM s. n. Anomalie întâlnită în special la copii, care constă în reprezentarea foarte vie a obiectelor văzute anterior, ca și cum acestea ar fi prezente. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétisme.

EIDOFÓR, eidofoare, s. n. Instalație pentru proiecția imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidophore, engl. eidofor.

EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium.

EJACULÁ, ejaculez, vb. I. Tranz. A elimina sperma prin canalul uretral. – Din fr. éjaculer.

EJACULÁRE, ejaculări, s. f. Acțiunea de a ejacula și rezultatul ei; ejaculație. – V. ejacula.

EJACULÁȚIE, ejaculații, s. f. Ejaculare; (concr.) lichid spermatic ejaculat. ♦ Zvârlirea afară a sporilor din sporange, frecventă la unele plante. – Din fr. éjaculation.

EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din fr. éjecteur.

EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui.Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

ELABORÁ, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui1, a întocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor. – Din fr. élaborer, lat. elaborare.

ELABORÁRE, elaborări, s. f. Acțiunea de a elabora și rezultatul ei; lucrare. – V. elabora.

ELAGÁJ, elagaje, s. n. Operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor, aplicată în exploatările forestiere; elagare. – Din fr. élagage.

ELAGÁRE, elagări, s. f. Elagaj. – Cf. fr. élagage.

ELAN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces) – Din fr. élan.

 <<   <    21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31    >   >> 
pagina 26 din 85

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii