E¹ s.m. invar. A şaptea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (2)).

E² interj. Exclamaţie care exprimă diferite stări sufleteşti: a) reproş, enervare; b) plictiseală, indiferenţă; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacţie, surpriză, admiraţie. – Onomatopee.

E interj. (se foloseşte pentru a exprima surpriză, admiraţie, enervare, reproş, indiferenţă etc.). /Onomat.

EASTMANCOLOR s.n. Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color constând în suprapunerea a trei emulsii, sensibile la trei culori, pe suportul de celuloid. ♦ Film realizat cu acest procedeu. [Pr.: istmăncálăr] – Cuv. engl.

EBDOMADÁR, -Ă, ebdomadari, -e, adj., s.n. V. hebdomadar.

EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din abanos, şi intrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.

EBÉN n. rar Lemn de culoare neagră, obţinut din arbori exotici, folosit la confecţionarea mobilei de lux şi a unor instrumente muzicale; abanos /<fr. ébene, lat. ebenus

EBENACÉE ~ f. 1) pl. Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare închisă, dur şi foarte preţios. 2) Arbore din această familie. /<fr. ébénacée

EBENÍN, -Ă, ebenini, -e, adj. Negru ca abanosul. – Din fr. ébénin.

EBENÍN ~ă (~i, ~e) Care este de culoarea ebenului. /<fr. ébénin, lat. ebeninus

EBENÍST, -Ă, ebenişti, -ste, s.m. şi f. 1. Tâmplar specializat în placarea mobilei; p. ext. tâmplar care execută lucrări de tâmplărie fină; artizan de mobilier. 2. Persoană care confecţionează sau vinde obiecte din lemn de abanos. – Din fr. ébéniste.

EBENÍ//ST ~şti m. 1) Persoană care confecţionează sau vinde obiecte din lemn de eben. 2) Tâmplar specializat în confecţionarea mobilei fine. /<fr. ébeniste

EBENISTERÍE, s.f. 1. Meşteşugul ebenistului. 2. Atelierul ebenistului. – Din fr. ébénisterie.

EBENÍSTICĂ, s.f. Tâmplărie de mare fineţe. – Din ebenist. Cf. fr. é b é n i s t e r i e.

EBONÍT s.n. v. ebonită.

EBONÍTĂ, ebonite, s.f. Material plastic obţinut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf şi având, pentru proprietăţile sale electroizolante şi anticorosive, numeroase întrebuinţări în industrie. [Var.: ebonít s.n.] – Din fr. ébonite.

EBONÍTĂ f. Produs solid electroizolant şi anticorosiv, obţinut prin vulcanizarea cauciucului natural cu sulf, având diferite întrebuinţări în industrie. [G.-D. ebonitei] /<fr. ébonite

EBOŞÁ, eboşez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor intrerioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.

A EBOŞ//Á~éz tranz. tehn. 1) (metale) A prelucra la cald (prin aşchiere, prin găurire etc.) pentru a obţine eboşe. 2)(opere de artă plastică) A realiza în primă formă. /<fr. ébaucher

EBOŞÁRE, eboşări, s.f. Acţiunea de a eboşa şi rezultatul ei. – V. eboşa.

EBÓŞĂ, eboşe, s.f. 1. Semifabricat obţinut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiţă, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBÓŞ//Ă ~e f. 1) Semifabricat obţinut prin laminarea lingourilor. 2) Schiţă iniţială (a unui desen, plan); carton; crochiu. /<fr. ébauche

EBOŞOÁR, eboşoare, s.n. 1. Spatulă din lemn, fier sau os, cu care sculptorii modelează argila, ceara etc. 2. daltă folosită de olari, dulgheri etc. – Din fr. ébauchoir.

EBOŞOÁR ~e n. 1) Instrument folosit în sculptură pentru modelare. 2) Daltă folosită în lucrări de olărie, dulgherie, fierărie. [Sil. -şoar] /<fr. ébauchoir

EBOŞÓR ~ă (~i,~e) (despre piese, lingouri etc.) Care se prelucrează la cald (prin aşchiere, prin găurire etc.).

EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparţine vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.

EBRÁI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de vechii evrei; propriu vechilor evrei. Studiu ~. [Sil. e-bra-ic] /<fr. hébraïque, lat. hebraicus

EBRAÍSM ~e n. 1) Particularitate a limbii ebraice. 2) Element lexical sau gramatical propriu limbii ebraice. /<fr. hébraïsme

EBRAÍST, -Ă, ebraişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în limba şi cultura ebraică. – Din fr. hébraïste.

EBRAÍ//ST ~şti m. Specialist în ebraistică. /<fr. hébraïste