Toate definitiile
RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.
RUBÁȘCĂ, rubăști, s. f. Cămașă bărbătească încheiată pe umăr, care se poartă de obicei peste pantaloni. – Din rus. rubașka.
RUBÁTO s. n., adv. (Muz.) 1. S. n. Executare liberă din punct de vedere ritmic (potrivit înțelesului cuvintelor din text), în scopul obținerii unei mai mari expresivități. 2. Adv. În modul de executare descris mai sus. – Cuv. it.
RUBEDÉNIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.
RUBEFÁCȚIE, rubefacții, s. f. (Med.) Înroșire a pielii produsă de o substanță rubefiantă. – Din fr. rubéfaction.
RUBEFIÁNT, rubefiante, s. n. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [Pr.: -fi-ant. – Pl. și: (m.) rubefianți] – Din fr. rubéfiant.
RUBELÍT, rubelite, s. n. Varietate de turmalină, de culoare roz, care conține litiu, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. rubellite.
RUBEÓLĂ, rubeole, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă acută, provocată de un virus, care se manifestă prin erupție cutanată, prin febră, mărirea ganglionilor cervicali, tuse etc. [Pr.: -be-o-] – Din fr. rubéole.
RUBEÓLIC, -Ă, rubeolici, -ce, adj. (Med.) Care este specific rubeolei, de rubeolă. [Pr.: -be-o-] – Rubeolă + suf. -ic.
RUBEROÍD s. n. Carton elastic și neinflamabil, impregnat cu asfalt, întrebuințat ca material pentru acoperișuri și pentru izolarea părților subterane ale clădirilor. – Din fr. rubéroïde, engl. ruberoid, germ. Ruberoid.
RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.
RACURSÍU, racursíuri, adj., s. n. v. racursi.