Toate definitiile

CRETINÍSM s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din fr. crétinisme.

CRETINÍSM s. v. idioţie.

CRETINÍSM s.n. Boală cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc.; (curent) tâmpenie, idioție, prostie. [< fr. crétinisme].

CRETINÍSM s. n. boală gravă cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc. (< fr. crétinisme)

*cretinízm n. (fr. crétinisme). Boala omuluĭ cretin. Fig. Imbecilitate, prostie adîncă.

cretinísm s. n.