Toate definitiile

BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. – Onomatopee.

BÂLDÂBÂC interj. (rar) bâltâc!, (pop.) ştiobâlc!, (Mold.) huştiul(i)uc!, (Transilv.) ştiuldic!, (prin Munt.) tâlbâc! (~!, în apă.)

BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de rostogolirea și căderea unui corp în apă. – Onomatopee.

bîldîbî́c (vest), interj. care arată huĭetu căderiĭ unuĭ corp greŭ în apă, ca și huștĭuluc. – Și hîldîbîc, bîltîbîc și hîltîbîc; în Dolj (Doina, 2-3, 39) bobîldîc (rudă cu bîltîc și cu bîltîciĭ și, maĭ pe departe, cu turc. ğunbadak, căzut făcînd „bîldîbîc” și ğunbul, hîltîc. Cp. și cu berbeleacu. V. bulbuc, bîca, leop).

bâldâbấc interj.