Toate definitiile

BOÁNCĂ s. v. babană, buştean, butuc, buturugă, ciot.

BOÁNCĂ, boance, s. f. 1. Copac (gros și) scorburos. ♦ Ramură. 2. (Bot.) Crăiță.

boáncă s. f., g.-d. art. boáncei; pl. boánce

BOÁNCE s. pl. v. crăiţă, vâzdoagă.