Toate definitiile

BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob¹ (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.

BOÁMBĂ s. v. boabă, bob, grăunte, sămânţă.

BOÁMBĂ s.f. v. bombă.

BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob².

boámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.

boámbă (reg.) s. f., g.-d. art. boámbei; pl. boámbe