Toate definitiile
BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason.
BLAZÓN s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.)
BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].
BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason)
BLAZÓN, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orânduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason.
*blazón n., pl. oane (fr. blason). Marcă de nobleță, herb, semne simbolice de nobleță (pe scut, pe trăsură, pe casă).
blazón s. n., pl. blazoáne
BLAZÓN s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.)
BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].
BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason)