Toate definitiile

BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient, în care se introduce amestecul distilat. – Din germ. Blase.

BLÁZĂ s.f. Recipient, vas mare de laborator; cazan. [< germ. Blase].

BLÁZĂ s. f. Rezervorul de la partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se introduce amestecul care trebuie rectificat. – Germ. Blase.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viaţa l-a ~.)

blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.

BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.

blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză