Toate definitiile

BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. bíró.

BIRĂU s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, primar, şef, vătaf.

birắu (birắi), s. m. – (Trans.) Primar. – Var. birac. Mag. biró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sb., cr., slov. birov. – Cer. birăiță, s. f. (primăriță); birăie, s. f. (primărie).

BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar (la sat). – Magh. bíró.

birắŭ m. (ung. biró). Trans. ș.a. Primar rural. Mold. Șef de șalgaĭ.

birắu (înv., reg.) s. m., art. birắul; pl. birắi, art. birắii