Toate definitiile

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință.

BIRUÍNŢĂ s. izbândă, victorie. (A repurtat o mare ~.)

Biruinţă ≠ înfrângere

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Din birui + suf. -ință.

biruínță f. pl. e. Învingere, victorie.

biruínță s. f., g.-d. art. biruínței; pl. biruínțe