Toate definitiile

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Deținător al unui birt. – Birt + suf. -aș.

BIRTÁŞ s. ospătar, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu.

BIRTÁŞ s. v. hangiu, hotelier.

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Cel care ține un birt. – Din birt + suf. -aș.

birtáș m. (d. birt; sîrb. birtaš vine d. rom.). Cel ce ține un birt. – Fem. -ășiță, pl. e, de unde și sîrb. birtašica. În Ban. birtar, -ăreasă, pl. ese.

birtáș (înv.) s. m., pl. birtáși