Toate definitiile

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțiér s. n.] – Din fr. balancier.

BALANSIÉR s. (ZOOL.) halter. (~ul serveşte ca organ de echilibru pentru zbor.)

BALANSIÉR s.n. 1. Dispozitiv, piesă care reglează mișcarea unei mașini prin oscilațiile sale; balansor. 2. Prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron. -si-er, var. balanțier s.n. / < fr. balancier].

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțiér s. n.] – Fr. balancier.

BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier)

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére