Toate definitiile

BALADÍN s. v. bufon, măscărici, paiaţă.

BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism înv.) Bufon, măscărici; p. ext. comediant. – Din fr. baladin.

BALADÍN s.m. (Liv.) Saltimbanc, comediant, bufon, paiață (în vechiul teatru francez). [< fr. baladin, cf. v.fr. baller – a dansa].

BALADÍN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin)

*baladín m. (fr. baladin, pv. baladin, d. balar, a dansa). Farsor, bufon.

baladín (livr.) s. m., pl. baladíni