Toate definitiile

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-ţară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.

aventuriér (-ri-er) s. m., pl. aventuriéri