Toate definitiile

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi; auz (2), auzire. [Pr.: a-u-] – V. auzi.

Auzit ≠ neauzit

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din câte a auzit cineva de la alții. (Rar) Pe auzite = în mod necontrolat, neverificat. [Formă gramaticală: (în expr.) auzite] – V. auzi.

auzít, -ă adj. Ceĭa ce e auzit. Din auzite, auzind, pin [!] auz, pin auzire: a cînta un cîntec din auzite, nu după note. Pe auzite, după cum aĭ auzit: aicĭ nu merge pe auzite, ci pe văzute.

!auzít (a-u-) s. n.