Toate definitiile
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.
ATÓN adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)
Aton ≠ tonic
ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].
ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)
ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).
ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).
*atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.
atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóne