Toate definitiile

ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).

ASTÂMPĂR s. calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneală, (înv. şi reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) aşezare, aşezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai afla ~.)

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare

ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, într-una; b) (loc. adj.) neastâmpărat. – Postverbal al lui astâmpăra.

1) astîmpăr n., pl. inuz. ere. Liniște. A nu avea astîmpăr, a nu fi liniștit. Fără astîmpăr, neîncetat: a umbla fără astîmpăr.

astấmpăr s. n.