Toate definitiile
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre soluri, teritorii etc.) Uscat2; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Din fr. aride, lat. aridus.
ARÍD adj. 1. sec, uscat, (rar) secetos, (înv. şi reg.) secăţiu, (înv.) secăţiv. (Un teren de piatră ~.) 2. neproductiv, neroditor, sterp. (O câmpie ~.) 3. v. secetos.
Arid ≠ fertil, mănos, roditor, rodnic
ARÍD, -Ă adj. 1. (Despre sol) Uscat; sterp, neproductiv. 2. (Fig.) Sărac în idei, în imagini; sec, insensibil. [< fr. aride, cf. lat. aridus – sec].
ARÍD, -Ă adj. 1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv. 2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton. (< fr. aride, lat. aridus)
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre pământ) Uscat; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Fr. aride (lat. lit. aridus).
*árid, -ă adj. (lat. áridus, uscat). Uscat, sterp: teren arid. Fig. Fără interes: subĭect arid. – Fals aríd (după fr.).