Toate definitiile

ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ◊ De altfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel.

ÁLTFEL conj., adv. 1. conj. v. altminteri. 2. adv. altcum, altcumva, altminteri. (Să procedeze ~.)

ÁLTFEL adv. 1. În alt chip. Altfel n-ai cum să le zici (JARNIK-BÂRSEANU). ◊ (Adjectival, precedat de adv. „mai”) Eu te socoteam mai altfel (ISPIRESCU). ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ◊ Expr. De altfel = însă; cu toate acestea; în plus. 2. Dacă nu, în caz contrar. – Din alt + fel.

ált-fel orĭ áltfel adv. În alt mod, nu așa: azĭ e așa, dar ĭerĭ a fost alt-fel. Dacă nu, în alt caz: aĭ avut noroc c' aĭ nemerit [!] drumu, că, alt-fel, te-ar fi mîncat lupiĭ. În colo, în altă privință: e violent, dar alt-fel e om bun. A fi maĭ alt-fel, a fi maĭ deosebit (maĭ ales în bine): aicĭ par' că-ĭ lumea maĭ alt-fel. De alt-fel, în altă privință, și fără asta, în colo: de alt-fel, am spus eŭ de mult că așa se va întîmpla.

áltfel (în alt mod, în caz contrar) (alt-fel) adv. (a procedat ~; ~ mă supăr)

áltfel de (diferit) (alt-fel) loc. adj. (un ~ om, ~ oameni)

de áltfel (de altminteri) (alt-fel) loc. adv.