Toate definitiile

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.

AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, căţuie, (prin Ban.) ruşcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnaţi.)

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.

afumătoáre s. f., g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóri