Toate definitiile

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător.

AFLĂTÓR s. v. inventator.

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor.

aflătór, -oáre adj. Care află, descopere [!]. Care se află: Româniĭ aflătorĭ în Paris.

aflătór (a-flă-) (rar) adj. m., pl. aflătóri; f. sg. și pl. aflătoáre