Toate definitiile

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).

*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.

afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile