Toate definitiile

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înşelăciune, necredinţă, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

Adulter ≠ credincios, devotat, fidel

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].

ADULTÉR, -Ă I. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală. II. s. n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei. (< fr. adultère, lat. adulterium)

ADULTÉR², -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală. – Fr. adultère (lat. lit. adulter).

ADULTÉR¹, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Fr. adultère (lat. lit. adulterium).

*adultér, -ă adj. și s. (fr. adultère, d. lat. adúlter, gen. adúlteri, d. ad, la, și alter, altu). Care calcă credința conjugală. S. n., pl. e. Adulteriŭ.

*adultériŭ n. (lat. adulterium). Infidelitate conjugală.

adultér¹ (infidel) adj. m., pl. adultéri; f. adultéră, pl. adultére

adultér² s. n., pl. adultére