Toate definitiile

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. -ință.

ADEVERÍNŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu, teşcherea, zapiscă, (rusism înv.) rospiscă. (~ din care rezultă calitatea sa.)

ADEVERÍNŢĂ s. v. cauţiune, fidejusiune, garanţie.

ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, s. f. Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept; chitanță, recipisă. – Din adeveri + suf. -ință.

adeverínță f., pl. e (d. adeveresc). Hîrtie scrisă saŭ alt lucru care adeverește ceva (dovadă, recepisă [!], chitanță, certificat, atestat).

adeverínță s. f., g.-d. art. adeverínței; pl. adeverínțe